„Luna lui Ion Creangă“ s-a încheiat, dar poveștile TIC merg mai departe
1 aprilie 2024

„Luna lui Ion Creangă“ s-a încheiat. Poveștile, însă, nu s-au terminat. Ele continuă pe scena TIC cu aceeași energie bună, veselie și imaginație – suficiente motive pentru a crea amintiri frumoase. Căci nu există vârstă mai potrivită decât vârsta copilăriei pentru a forma trăiri spre care să ne întoarcem mai târziu în viață, ca spre o lume magică din care să ne luăm nectarul zilelor.
A fost odată un povestitor cum altul nu e și, oricât de bine am pretinde că i-am cunoaște istorisirile – inspirate fie din folclor, fie din experiența trăită -, la fiecare relectură descoperim mereu ceva nou. Fără textele lui, literatura noastră ar fi fost mai pustie, fără umorul lui, istoria scrierilor noastre mai străină. Ion Creangă nu este doar scriitorul care a dat numele Teatrului Ion Creangă, ci a motivat, deopotrivă, și inițierea unui eveniment care să-i celebreze opera cum se cuvine. Așa s-a născut „Luna lui Ion Creangă – Povești și Amintiri din copilărie“! Din prima până în ultima zi a lui martie, am sărbătorit, prin reprezentații teatrale și activități interactive, moștenirea literară pe care acesta ne-a lăsat-o. Și-au fost atât de multe momente prețioase, încât nu le putem lăsa uitate!
Nu era un mod mai potrivit pentru a da tonul veseliei de Mărțișor și de a deschide „Luna lui Ion Creangă“ decât printr-o premieră! Pe 1 martie, exact de ziua nașterii celebrului povestitor, s-a jucat pe scena TIC, spectacolul „Amintiri din copilărie“, regizat și cu un scenariu imaginat de Dan Tudor. Fiecare reprezentație a avut loc cu casa închisă, în lunile aprilie și mai urmând să se joace altele (găsiți aici programul complet!). Cum a fost primit spectacolul de către micii spectatori? Să le citim mai bine însemnările de pe Peretele Amintirilor din copilărie, un loc magic din foaierul Sălii Mari și Sălii Mici, creat cu scopul ca părinții să noteze aici, la finalul atelierelor, gânduri frumoase din primii ani ai vieții. Ideea, însă, le-a plăcut atât de mult și copiilor, încât au scris, la rândul lor, diverse păreri. Legat de „Amintiri din copilărie“, iată ce a notat unul dintre ei: „A fost cel mai frumos teatru din lume!!! Mi-a plăcut de pupăză și de Nică“. Un altul a fost inspirat să povestească o întâmplare relativ similară cu una prin care trece Nică: „Amintirea mea preferată a fost când m-am urcat în copac pentru a lua cireșe, dar nu am putut să mă dau jos“.
Continuând cu Atelierele din „Luna lui Ion Creangă“, rolul lor a fost pe de o parte, de a familiariza publicul cu universul poveștilor sau al Amintirilor, implicându-l în miezul lor, prin episoade specifice, și, pe de altă parte, de a încuraja abilitățile actoricești, dar și dexteritatea prin diferite activități de bricolaj. Creativitatea și curiozitatea au fost satisfăcute din plin pentru că, de-a lungul atelierelor, energiei bune a actorilor coordonatori i s-a răspuns permanent cu bucuria, implicarea și cheful de joacă al participanților. S-au trăit vremuri fără de griji la Teatrul Ion Creangă, iar asta s-a simțit și în reprezentațiile de pe scenă.
Personaje pitorești din lumea animalelor sau a oamenilor, întâmplări cu tâlc, umor, dinamism, muzică, toate au construit o atmosferă pe placul spectatorilor. Oricare ar fi titlul din programul lunii martie – „Ursul păcălit de vulpe“, „Creanga prin povești“, „Fata babei și fata moșului“ sau „Punguța cu doi bani“, fiecare dintre ele a scris o amintire frumoasă în memoria celor mici. Dovadă stau nu doar reacțiile lor, ci și însemnările de pe Peretele Amintirilor. Cât despre părinți, iată mai jos o scurtă selecție de pe Peretele Amintirilor din copilărie. La întrebarea Aveți o amintire din copilărie pe care ați vrea s-o țineți minte toată viața?, răspunsurile acestora au fost:
Cele mai frumoase amintiri sunt cele din vacanțele de vară petrecute la bunici. În timpul zilei, mergeam cu tataia la câmp sau ne jucam pe prispă, iar seara mamaia ne povestea amintiri din copilăria ei.
În fiecare an, de Crăciun, după ce împodobeam bradul, unchiul meu mă ridica pe umeri să pun steaua în brad. Această tradiție o duce mai departe fiica mea.
Plimbările prin zăpadă cu tata. Îmbrățișările mamei și mirosul mâinilor ei. Timpul petrecut cu fetele mele și toate amintirile adunate împreună!
Cele mai frumoase amintiri din copilăria mea sunt la acest teatru, acum și fiica mea și le creează aici, pe ale ei. Mulțumim!
Mulțumim și noi că ați venit cu mic cu mare la teatru și că ați făcut ca toate poveștile de pe scena TIC să nu fie doar spuse, ci și auzite!
Mulțumim, de asemenea, și partenerilor media, pentru că au dus vestea cea bună mai departe și au făcut ca evenimentul să ajungă la cât mai mulți părinți: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio București FM, Agerpres, Zile și Nopți, Spotmedia, BookHUB, GoKid, Forbes Kids, Modern Dads, PapTot, Qbebe, Social Moms, Cult-ura.ro, Theatrum, Mommy Hai.
Ne revedem la anul, cu și mai multe povești, și mai mult timp petrecut împreună, și mai multe amintiri prețioase!